Pentru bunica

de Bogdan Alessandriu

Descriere

Sub faldurile tulburate ale culorii, timpul devine rugă nescrisă, înălțată din frunze, lumini și ierburi mișcate de o adiere invizibilă. Fiecare tușă este o rostire mută, o amintire caldă țesută cu milă, cu har, cu înțelepciune adâncă. Galbenul aprins respiră dor, verdele adună viața din vechi povești, iar roșul aduce fiorul jertfei în mijlocul liniștii.
Această pictură descrie și invocă o grădină ascunsă în suflet, acolo unde ființa iubită rămâne, veghează și binecuvântează. E o chemare blândă, fără strigăt, dar plină de prezență. O chemare care urcă spre lumină cu fiecare fir de culoare.
Se simte o iubire care a învățat să ardă fără să ceară, să dăruiască fără să aștepte, să fie acolo unde privirea nu ajunge, dar simțirea cunoaște.

Aici, dragostea capătă formă, iar recunoștința se naște din culoare , o împăcare tăcută între pământ și cer.