Arta apare din tensiune și se construiește dintr-un conflict care cere formă. Pictura devine spațiul în care intenția întâlnește o forță care se afirmă singură, iar gestul continuă până când imaginea capătă direcție și respirație proprie. În acel punct, artistul rămâne prezent și acceptă desfășurarea, lăsând lucrarea să își afirme voința și să se așeze ca un rezultat al unei lupte asumate. Ceea ce rămâne pe pânză poartă urma acestei confruntări și devine realitate, densă și vie, în interiorul propriului său adevăr.